CANCERUL PULMONAR

În spatele fiecărui termen complicat este o explicație simplă. Și unele cuvinte pot părea înfricoșătoare doar pentru că nu le cunoști semnificația. Sunt multe informații noi pe care le afli în timpul investigațiilor, în perioada diagnosticării și chiar și a tratamentului. Informația te ajută atunci când o înțelegi, dar nu o lăsa să te sperie când nu știi exact ce înseamnă. Continuă, informează-te și pune întrebări până ajungi la explicația simplă pe care o înțelegi. Și amintește-ți că medicii au cel mai bun dicționar. Și că biopsia nu este ceva înfricoșător, e doar un test care îi dă medicului mai multe date despre cazul tău. Și CT-ul, deși e ușor inconfortabil, nu e altceva decât o poză pe care o faci pentru a-ți vedea interiorul corpului.

Drumul unui pacient oncologic în CONTROL

Această schemă este orientativă și nu reprezintă un ghid medical.
CONTROL în
INVESTIGAȚII
Pasul 1
Primul test cu care te vei întâlni este examenul clinic. Acesta presupune inspectarea toracelui, palparea, percuția și auscultația (ascultare cu urechea sau stetoscopul). Examinarea clinică trebuie să includă și palparea fizică a grupurilor de ganglioni limfatici superficiali ai gâtului, precum și a celor localizați chiar deasupra claviculelor (supraclaviculari).
Pasul 2
Urmează analizele de sânge. Cele recomandate în cazul suspiciunii de cancer pulmonar sunt cele de mai jos:
Hemoleucograma completă
furnizează informații de bază în legătură cu starea ta generală de sănătate. E indicat să o faci înainte de începerea oricăror tratamente. Cu ajutorul ei se află numărul celulelor albe (leucocite), a celulelor roșii (eritrocite/hematii) și a trombocitelor din sânge
Spirometria
măsoară capacitatea pulmonară, adică volumul aerului expirat și inspirat cu un aparat care se numește spirometru. Este un test simplu, de scurtă durată și nedureros



Transaminaze – TGO, TGP, fosfatază alcalină și GGT
sunt alte teste din sânge care oferă informații valoroase despre funcționarea inimii și a ficatului
Uree, creatinina
sunt teste efectuate pentru a afla informații despre rinichi
INR, timp Quick, timp Howell
sunt teste de coagulare, necesare și ele înainte de tratament
EKG-ul
înregistrează activitatea electrică a mușchiului inimii
Pasul 3
Examenele imagistice, deși arată multe informații medicilor, sunt investigații simple și neinvazive:
Radiografia toracică
este prima investigație imagistică care se face când apare suspiciunea. Datorită ei, medicul poate vedea dacă există imagine pulmonară modificată.
Tomografia computerizată (CT)
a toracelui și abdomenului superior dă informații despre localizarea exactă a tumorii, extensia acesteia, prezența sau absența ganglionilor limfatici regionali măriți, precum și prezența sau absența altor noduli pulmonari și/sau a metastazelor în abdomen. Este o procedură nedureroasă, bazată pe raze X, care durează între 10-30 minute.




RMN-ul cerebral
cerebral permite confirmarea sau infirmarea răspândirii cancerului la nivel cerebral. Uneori, este necesară injectarea intravenoasă a unei substanțe de contrast pentru ezultate mai bune. Însă, în sine, ea rămâne o investigație nedureroasă, în timpul căreia ești nevoit(ă) să stai nemișcat(ă) în tubul de scanare pentru aproximativ 30 minute.
PET-CT-ul
obține informații mai detaliate și, drept urmare, are indicații speciale din partea medicului. Reprezintă combinația a două modalități de investigație imagistică: tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și tomografia computerizată (CT).
Scintigrafie osoasă
este recomandată atunci când există suspiciuni de răspândire a bolii la sistemul osos.
CONTROL în
DIAGNOSTIC ȘI STADIALIZARE

Pentru diagnosticarea cancerului pulmonar este necesar și examenul histopatologic. Totul începe cu biopsia, procedura prin care se extrage un eșantion de țesut tumoral. Apoi, se examinează microscopic celule tumorale și, în funcție de detaliile descoperite, se stabilește tipul histologic de cancer, care are un rol esențial în orientarea tratamentului.

Există mai multe metode prin care se face biopsia: bronhoscopia, biopsia pulmonară cu ac ghidată prin CT, biopsia endobronșică ghidată ecografic (EBUS), biopsia esofagiană ghidată de ultrasunete, mediastinoscopia, biopsia prin intervenție chirurgicală deschisă sau videoasistată (VATS).

Însă, amintește-ți că pentru fiecare astfel de examen important, există o explicația simplă pe care medicul ți-o poate povesti cât mai coerent, în termeni ușor de înțeles.

Ce este important de reținut este faptul că, în diagnosticul cancerului de plămâni, există două tipuri de boală:


Cancer pulmonar cu celule mici (microcelular- SCLC)

Cancerul pumonar fără celule mici (nonmicrocelular - NSCLC). Acest tip de cancer poate fi la rândul său carcinom cu celule scuamoase și, respectiv, carcinom cu celule nescuamoase

Mai departe, pentru a face distincția între cancerul scuamos și cel nescuamos, se efectuează examinarea citologică. Mai exact, se analizează în laborator celulele canceroase detașate spontan din tumoră. Citologia poate avea unele limitări din cauza insuficienței materialului recoltat.

Profilul biomolecular este cel după care medicii identifică probabilitatea cea mai mare de a răspunde la un anumit tratament. Pentru a-l compune, se testează celulele tumorale din punct de vedere al profilului genetic. În urma acestuia, datorită diagnosticului molecular, medicii colectează informații extrem de valoroase pentru stabilirea tratametului.

Stadializare:

Cancerele pulmonare sunt deseori descrise în funcție de stadiu. Stadializarea TNM descrie tumora în funcție de dimensiune și răspândire astfel:
T
unitate pentru dimensiunea tumorii;
N
unitate pentru gradul de afectare a ganglionilor limfatici;
M
unitate pentru prezența sau absența metastazelor la distanță

Combinația acestor trei factori este cea care determină cursul tratamentului și stadiul bolii. Opțiunile de tratament vor varia în funcție de stadiul tumorii, de aceea este esențial ca medicul să îți comunice aceasta informație înainte de a lua orice altă decizie.

CONTROL în
TRATAMENT

Sunt mai multe variabile de considerat când doctorul alege un anumit tratament. Depinde de condiția clinică, opțiunile tale, stadiu cancerului și caracteristicile tumorii. De obicei, tratamentul combină următoarele două tipuri de terapii:
• La nivel local - intervenția chirurgicală sau radioterapia.
• Prin terapie sistemică, în tot corpul - chimioterapia, terapia biologică sau imunoterapia.

Există totuși și unii pacienți pentru care sunt disponibile mai multe posibilități, iar alegerea se va face cântărind beneficiile și riscurile fiecărei opțiuni, stadiul bolii, indicele de performanță și bolile asociate.

Intervenție chirurgicală

Pentru stadiile I-II, care sunt localizate în interiorul plămânului, există opțiunea unei intervenții chirurgicale care să îndepărteze lobul pulmonar afectat (lobectomie) sau rezecția unui segment de plămân plus excizia ganglionilor limfatici ce se află în torace. Aceasta fiind și forma standard de îngrijire pentru pacienții aflați în această situație.

Chimioterapie

O opțiune prezentă după intervenția chirurgicală pentru NCSL în stadiul II, mai ales dacă au fost afectați ganglionii limfatici, este chimioterapia adjuvantă. Ea constă, de obicei, în administrarea, timp de aproximativ 3 luni, a 4 cicluri de tratament dintr-o combinație de 2 medicamente, combinație care include un agent de platină.

Cei care sunt candidați pentru această formă de chimioterapie, sunt, în general, pacienții cu stare bună, fără alte afecțiuni concomitente semnificative și care s-au refăcut rapid după operație.

Chimioterapia intravenoasă cu o combinație de două medicamente, incluzând un agent de platină, poate fi administrată în stadiul III și ca terapie neoadjuvantă (înainte de intervenția chirurgicala) și ca terapie adjuvantă (după intervenție).

Radioterapia

Dacă nu dorești operație sau nu ai cum să te operezi din cauza unor alte afecțiuni medicale, o opțiune este Radioterapia. Ea este utilizată cu scopul de a preveni extinderea loco-reginală a tumorii și poate fi administrată postoperatoriu, ori poate înlocui operația, sau în scop paliativ.

Pacienții cu NSCLC în stadiul III neoperabil sunt tratați cu chimioterapie administrată concomitent cu radioterapia sau înaintea acesteia.

Terapii țintite

Pentru stadiul IV al NSCL, principala metodă de tratament este terapia sistemică. Obiectivele ei principale sunt ameliorarea calității vieții și prelungirea supraviețuirii.

Există mai mulți factori care sunt luați în considerare înainte de a alege această formă de terapie. Decizia este luată având în vedere histologia tumorii, vârsta pacientului, statusul său de performanță, prezența altor afecțiuni și particularitățile biologice ale tumorii, precum mutațiile genetice.

Tratamentul se realizează în linii de tratament cu durate diferite.

La pacienții cu tumori care prezintă mutații ale EGFR sau BRAF, sau rearanjări la nivelul ALK sau ROS1, cea mai adecvată opțiune de tratament este reprezentată de terapiile țintite.

Imunoterapia

a devenit parte integrantă din terapia sistemică. Există mai multe tipuri de imunoterapie, iar ea activează sistemul imunitar al pacientului, făcându-l capabil să recunoască celulele tumorale și să le distrugă.

Medicamentele din categoria imunoterapiei utilizate în cancerul pulmonar se numesc inhibitori ai punctelor de control ale sistemului imunitar. Din păcate nu toate cancerele pulmonare pot fi tratate cu acestea.

CONTROL în
MONITORIZARE ȘI ÎNGRIJIRE

În funcție de tipul tratamentului avut, intervenție chirurgicală, radioterapie sau chimioterapie, există și unele efecte secundare. Efectele secundare apărute în urma tratamentului sunt variate.

Este foarte important să știi că trebuie discutat în detaliu cu medicul toate aspectele care țin de efectele secundare și/sau reacțiile adverse ale tratamentului tău.

Rămânerea în contact cu medicul și după încheierea tratamentului este necesară pentru:
• Monitorizarea eventualelor complicații ale tratamentului: asociate cu intervenția chirurgicală, chimioterapia sau radioterapia. Este indicată o evaluare la fiecare 3−6 luni.
• Detectarea posibilelor recurențe (reapariții) tumorale: majoritatea recurențelor apar în primii 4 ani de la intervenția chirurgicală, de aceea sunt recomandate controale medicale incluzând examinări fizice la un interval de 3−6 luni pentru primii 3 ani și anual după aceea. Scanarea CT toracică trebuie făcută, de asemenea, în fiecare an.
• Reînceperea tratamentului, în cazul în care se constată reapariția sau progresia bolii, medicul curant poate decide asta ținând cont de tratamentul pe care efectuat anterior.
• Îngrijirea paliativă ce trebuie să se facă din primele stadii de boală și să asigure confortul vieții pacientului și familiei acestuia. În acest sens, medicul oncolog curant ar trebui să ofere variante de tratament paliativ, adrese ale instituțiilor cu îngrijiri paliative, asociații medico-sociale, îngrijiri paliative la domiciliu, etc.
• Înscrierea în registrul medicului oncolog de teritoriu având în vedere că pot apărea situații când este nevoie de un consult și intervenție oncologică rapidă (mai ales în cazul pacienților care fac tratamentul oncologic în alta localitate decât cea unde locuiesc).
• Informarea medicului de familie despre diagnosticul pacientului, astfel încât să poată emite actele medicale necesare.

Nu transforma boala într-un zid între tine și cei din jur. Discută cu medicii, cu familia, cu prietenii despre ce simți și ce e de făcut.
Fă-ți curaj din frică și apelează la ajutorul celor apropiați.
Fă-ți curaj din frică și mergi la control!
Caută pe hartă centrele oncologice din orașul tău și medicii specialiști care te pot ajuta.
Vezi harta

Roche este unul din pionerii globali ai industriei farmaceutice și de diagnostic, ce inovează continuu cu scopul de a îmbunătăți viața oamenilor. Sinergia dintre diviziile de Farmaceutice şi Diagnostic au transformat Roche în lider global al medicinii personalizate, o strategie care își propune să ofere tratamentul potrivit pentru pacientul potrivit, în cele mai bune condiții posibile.