Tratament - CARCINOMUL UROTELIAL sau CANCERUL DE VEZICĂ

CARCINOMUL UROTELIAL sau CANCERUL DE VEZICĂ

În spatele fiecărui termen complicat este o explicație simplă. Și unele cuvinte pot părea înfricoșătoare doar pentru că nu le cunoști semnificația. Sunt multe informații noi pe care le afli în timpul investigațiilor, în perioada diagnosticării și chiar și a tratamentului. Informația te ajută atunci când o înțelegi, dar nu o lăsa să te sperie când nu știi exact ce înseamnă. Continuă, informează-te și pune întrebări până ajungi la explicația simplă pe care o înțelegi. Și amintește-ți că medicii au cel mai bun dicționar. Și că biopsia nu este ceva înfricoșător, e doar un test care îi dă medicului mai multe date despre cazul tău. Și CT-ul, deși e ușor inconfortabil, nu e altceva decât o poză pe care o faci pentru a-ți vedea interiorului corpului.

*Denumire

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă cancerul urotelial este bine să știi de ce se numește așa. Totul pornește de la sistemul urinar, care este alcătuit din rinichi și uretere (organe pereche), vezica urinară și uretră (organe fără pereche). Uroteliul este țesutul (epiteliul) care căptușește suprafața internă a tuturor canalelor căilor urinare. Tumorile canceroase (maligne) care se dezvoltă din țesut se numesc carcinoame. Tumorile care se dezvoltă în uroteliu se numesc uroteliale. De aceea vei auzi probabil frecvent denumirea de carcinom urotelial. El afectează în special vezica urinară (95% din cazuri), deoarece vezica prezintă cea mai mare suprafață de uroteliu (peste 80%), așa că mai este denumit și cancer de vezică.

CONTROL în
INVESTIGAȚII

Pasul 1

Primul test cu care te vei întâlni este examenul clinic. Acesta ajută la confirmarea sau infirmarea prezenței carcinomului urotelial conform semnelor. Tot la acest moment, medicul poate face o analiză a obiceiurilor tale, de exemplu dacă fumezi sau nu, și a bolilor și tratamentelor din trecut.

Pasul 3

După începerea tratamentului există investigații specifice care se fac pentru a verifica dacă este eficient sau nu:

Testarea PD-L1

determină dacă tumora răspunde la un tratament numit imunoterapie* și îți poate fi recomandată pentru stabilirea următorilor pași ai tratamentului. *Imunoterapia folosește anticorpi monoclonali care ajută sistemul imunitar să detecteze și să distrugă celulele canceroase

Pasul 2

În funcție de ce a observat la examenului clinic, medicul îți va recomanda să faci una sau mai multe dintre investigațiile următoare:

Ecografia

creează o imagine a organelor interne, putând ajuta la depistarea blocajelor la nivelul rinichilor sau ureterelor. Poate ridica suspiciunea de tumoră de vezică.

Biopsia

depistază eventualele celule canceroase prin extragerea unui fragment de țesut și analiza acestuia la microscop. Se face de obicei în timpul cistoscopiei. În anumite cazuri, medicul poate îndepărta pe loc tumora (rezecție transuretrală a tumorii vezicii sau TURBT).

Tomografia computerizată (CT)

oferă o imagine tridimensională a unei părți din organism și e utilizată pentru măsurarea dimensiunii tumorii și pentru identificarea extinderii ei la ganglionii limfatici. Uneori, înainte de scanare, este administrată o substanță de contrast pentru obținerea unor imagini cât mai clare (fie injectată în venă, fie administrată oral).

Tomografia computerizată cu emisie de pozitroni (PET−CT)

este o combinație a două modalități de investigație imagistică, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și tomografia computerizată (CT), obținându-se astfel informații mai detaliate.

Citoscopia

analizează interiorul vezicii urinare și a uretrei pentru a verifica dacă există zone anormale. Se realizează prin introducerea cistoscopului (instrument endoscopic optic) în vezică prin uretră. Este o procedură minim invazivă și de scurtă durată, dar poate pune în evidență necesitatea unei biopsii sau a unei intervenții chirurgicale. Reprezintă și primul pas al tratamentului.

Testele de urină

verifică prezența celulelor tumorale în urină atunci când se suspectează prezența sângelui în urină. Pentru pacienții care au făcut cistoscopie, se poate efectua un test suplimentar care presupune clătirea vezicii și colectarea lichidului rezultat care poate fi analizat ulterior la microscop.

CONTROL în
DIAGNOSTIC ȘI STADIALIZARE

Pentru diagnosticarea carcinomului urotelial este necesar și examenul histopatologic, pe care îl face medicul anatomopatolog. Acest examen îi indică medicului informații legate de caracteristicile tumorii și respectiv tipul cancerului.

După diagnosticare urmează stadializarea, care indică extinderea bolii. Acest pas este foarte important pentru că îl îndrumă pe medic în alegerea tratamentului.

În cazul în care medicul decide că este necesară intervenția chirurgicală, stadializarea se va repeta pe baza examinării.

Stadializare:

Cel mai frecvent sistem utilizat în stadializare este TNM:

unitate pentru dimensiunea tumorii;

unitate pentru gradul de afectare a ganglionilor limfatici;

unitate pentru prezența sau absența metastazelor la distanță

Combinația acestor trei factori este cea care determină cursul tratamentului și stadiul bolii. Opțiunile de tratament vor varia în funcție de stadiul tumorii, de aceea este esențial ca medicul să îți comunice această informație înainte de a lua orice altă decizie.

CONTROL în
TRATAMENT

Este foarte important să știi că, din fericire, acum opțiunile de tratament în carcinomul urotelial s-au diversificat. Discută cu medicul tău despre toate acestea și luați împreună, cea mai bună decizie pentru tine.

Pentru unii pacienți sunt disponibile mai multe posibilități de tratament, iar alegerea trebuie discutată după punerea în balanță a beneficiilor și riscurilor asociate fiecărei opțiuni terapeutice în funcție de stadiul bolii, indicele de performanță, precum și de bolile asociate.

Există planuri de tratament diferite în funcție de stadiul dezvoltării cancerului de vezică: pentru stadiile incipiente în care tumora nu a invadat țesutul muscular (0-I) pentru stadiile avansate în care tumora a invadat țesutul muscular (II-III), respectiv pentru cancerul ajuns în stadiu avansat și metastatic (IV).

Stadiile 0-I

Când carcinomul urotelial nu a invadat țesutul muscular, se efectuează un examen ecografic al aparatului urinar și, de obicei, o cistoscopie și o citologie urinară la fiecare 3−6 luni în primii doi ani, în funcție de riscul specific, și ulterior la fiecare 6−12 luni, pentru a ține sub control evoluția bolii.

Stadiile II-III

Chimioterapia

este, în cele mai multe cazuri prima parte a tratamentului pentru carcinomul urotelial. Ea se numește terapie neoadjuvantă deoarece vine înaintea intervenției chirurgicale. Chimioterapia are scopul de a reduce mărimea tumorii și a ataca celulele tumorale din eventualele metastaze care sunt prea mici pentru a fi detectate. Totodată reduce riscul de migrare al celulelor canceroase în alte părți ale corpului în timpul operației.

Intervenția chirurgicală

este următorul pas în schema de tratament. Numită și cistectomie radicală, aceasta are scopul de a elimina întreaga vezică urinară, precum și ganglionii limfatici din pelvis și organele vecine. În cazul bărbaților se vor îndepărta uretra, prostata, veziculele seminale, părțile inferioare ale ureterelor și ganglionii limfatici pelvieni. La femei, intervenția chirurgicală presupune, pe lângă îndepărtarea vezicii urinare și îndepărtarea uretrei, a părții inferioară a ureterelor, a părții adiacente a vaginului, a uterului și a ganglionilor limfatici pelvini.

Radioterapia

reprezintă o opțiune pentru pacienții care nu sunt candidați la intervenția chirurgicală, din cauza afecțiunilor medicale care o contraindica sau pentru cei care refuza operația din pricina consecințelor. Când scopul tratamentului este de păstrare a vezicii urinare, radioterapia poate fi administrată ca parte a unui tratament combinat (radiochimioterapie). Pacienții care nu doresc să fie supuși unei cistectomii radicale sau care nu sunt apți medical pentru acest tip de intervenție pot apela la un tratament în care vezica este păstrată. Trebuie reținut că terapia de conservare a vezicii urinare necesită o urmărire strictă, pe toată durata vieții. Va fi nevoie de cistoscopii și citologii urinare, pentru evaluarea răspunsului la tratament și pentru detectarea eventualei recidive a bolii.

Stadiul IV

În acest stadiu, eliminarea totală a tumorii prin intervenție chirurgicală este dificilă sau nu este indicată medical. De aceea, obiectivul principal este țintirea celulelor tumorale, folosind chimioterapie sau imunoterapie administrată intravenos și care astfel acționează sistemic.

Regimul chimioterapic

standard pentru acest stadiu este pe bază de cisplatin. Se va administra acest tip de tratament tuturor pacienților apți din punct de vedere medical până la progresia bolii. După încheierea chimioterapiei, într-o etapă ulterioară a tratamentului, medicul poate recomanda imunoterapia.

Imunoterapia

este opțiunea terapeutică pe bază de anticorpi monoclonali, de care pacienții pot beneficia după ce au urmat chimioterapia cu cisplatin. Imunoterapia activează sistemul imunitar al pacientului, făcându-l capabil să recunoască celulele tumorale și să le distrugă. Unor pacienți nu li se poate administra tratamentul cu cisplatin, din motive medicale, iar acest lucru este determinat printr-o testare separată.

CONTROL în
MONITORIZARE ȘI ÎNGRIJIRE

După finalizarea tratamentului, medicul îți va propune un program de monitorizare pentru detectarea și prevenirea efectelor adverse ale tratamentului.

Este foarte important să știi că trebuie discutat în detaliu cu medicul toate aspectele care țin de efectele secundare și/sau reacțiile adverse ale tratamentului tău.

Monitorizarea ulterioară cu ajutorul medicului este importantă și pentru că prin intermediul ei pot fi depistate posibile reveniri ale bolii cât mai curând posibil, iar astfel se va putea interveni la timp.
• În carcinomul urotelial care nu a invadat țesutul muscular, se efectuează un examen ecografic al aparatului urinar și de obicei o cistoscopie și o citologie urinară la fiecare 3−6 luni în primii doi ani (în funcție de riscul specific) și ulterior la fiecare 6−12 luni.
• În cazul pacienților care au încheiat tratamentul carcinomului urotelial și care au suferit o cistectomie radicală, se va efectua o citologie urinară și analize de evaluare a funcției ficatului și a rinichilor, la fiecare 3−6 luni în primii 2 ani și ulterior, conform indicațiilor medicului. Medicul va recomanda și investigații imagistice (CT, RMN, radiografie) ale toracelui, tractului urinar superior, abdomenului și pelvisului.

Nu transforma boala într-un zid între tine și cei din jur. Discută cu medicii, cu familia, cu prietenii despre ce simți și ce e de făcut.
Fă-ți curaj din frică și apelează la ajutorul celor apropiați.

Fă-ți curaj din frică și mergi la control!
Caută pe hartă centrele oncologice din orașul tău și medicii specialiști care te pot ajuta.
Vezi harta